Nu stia ea Claudia ce face cand, pe la inceput de an, mi-a pasat o leapsa ce-mi cere sa povestesc despre prima excursie memorabila. Motiv numai bun pentru mine sa inaugurez (oficial) o noua categorie pe blog – se numeste de pe drum si am de gand sa adun acolo cat de multe povesti si fotografii de calatorie, din traseele pe care le-am facut si cele multe pe care le planuiesc ;) Un mic inceput de blog de turism daca vreti, desi e cam mult si pretentios spus. Totusi, sa trecem la fapte, vom vedea unde vom ajunge.
Excursii si iesiri am tot facut de mic prichidel, ba tabere prin Navodari, ba concedii cu parintii pe la Sinaia sau Campulung, ba ceva expeditie prin nordul Moldovei, pe la muntii Rodnei si primprejur, ba cam peste tot. Dar cand ma gandesc la concedii si vacante, una dintre ele reuseste mereu sa iasa in fata. Cele vreo 10 zile petrecute inDelta Dunarii, undeva in jurul lui 2002 (sincer nu mai stiu anul cu siguranta), sunt pentru mine amintirea unei vacante in si spre perfectiune. Desi nu s-ar spune, la prima vedere.
Pe vremea ceea locuiam cu mandra mea intr-un apartament inchiriat pe care-l imparteam cu inca alti doi co-locatari: Blackie, o negresa plina de viata cu ochii ca taciunele si Bono, un rusnac pur-sange din inima Caucazului, mandru si apasat asa cum le sta bine rusilor. Blackie avea pe vremea aceea vreo 2 ani si ceva si era o femela de cocker spaniel (cateaua ei) iar Bono avea 5 luni si era un pui de ciobanesc caucazian (dulaul meu :D) Fac prezentarile pentru ca fiecare dintre cei mentionati a avut un rol considerabil si este bine sa ne cunoastem cu totii, de la bun inceput.
Nebunia a inceput in urma vizitei unei amice care ne-a povestit cat de bine s-au simtit in urma cu cateva saptamani la o pensiune in Sf. Gheorghe. Cum noi tocmai ne gandeam la o saptamana de vacanta ne-am inteles din priviri, ni s-au aprins beculetele si am cerut datele de contact. Toate bune, a doua zi – Vineri – ma apuc sa sun. Fara rezultat caci apel am prins o singura data, in rest tot lisa semnal. Capos cum sunt, nu m-am lasat asa ca undeva pe la ora 5-6 pe seara am reusit sa dau de proprietar. Discutia a sunat ceva de genul:
– Buna ziua, stiti, am inteles ca putem gasi la dvs. o gazduire minunata – aveti locuri?
– In ce perioada si pentru cate zile?
– Noi am vrea pentru 8-10, incepand de maine.
… liniste …
– Aveti liber?
– Hmmm, pai unde sunteti?
– In Bucuresti (sec)
– As avea, daca veniti de maine, desi nu stiu cu ce ajungeti ca nu este cursa decat Duminica. Dar am doar pana Vineri caci primim un grup mare atunci. Dar daca vreti sa mai stati, va gasesc ceva in vecini.
– Perfect, zic eu. Dar mai e o problema – stiti, noi vrem sa venim si cu cateii.
– Cateii? Dar cati aveti?
– Doi – si zau ca-s cei mai cuminti (noi asa stiam :P)
– Nu-i problema, veniti dar cu conditia sa-i tineti in camera cat timp stati si dvs in camera, sa nu deranjeze alti musafiri.
– Excelent (oricum nu aveam de gand sa-i lasam afara)
Si asa ne-am trezit cu program facut, asta Vineri la ora 6 seara – plecarea a doua zi, dis de dimineata. Habar nu aveam unde mergem. Si cel mai interesant, nici masina. Asa ca am pus mana iar pe telefon, am invitat niste alti prieteni la o cafea si in timp ce vorbeam ba una ba alta i-am intrebat daca au program pentru a doua zi. Cum au cam mirosit ei ceva si ne-au intrebat mirati de ce, le-am propus sa le mai oferim inca o cafea, la prima ora – pe malul Dunarii :P Cum cine se aseama se aduna, au fost de acord. Si uite-asa, pe la ora 8-9 seara, ne-am apucat si noi de facut bagajele – pentru 10 zile, doi nebuni si doi caini – super distractie. Dar la ora 5 a doua zi eram in masina, cu talpile arzand de chef de duca.
Toate bune, numai ca intre timp am avut timp (n-am idee cand anume) sa studiez si mersul vapoarelor :P in Delta Dunarii. Pe vremea aceea singura sursa de informatii disponibila era site-ul Navrom Delta, care inca este cea mai sigura sursa ;) Unde scria clar, atunci ca si cum, ca sambata nu este nici o cursa catre Sf. Gheorghe. Dar te pui cu nebunii? Asa ca am dat bice si spre 12 eram in port, in Tulcea. Unde ni s-a confirmat, cat se poate de ferm, ca singura cursa este a doua zi – pe acea vreme exista o cursa care pleca Duminca dimineata devreme din Tulcea pana in Sf. Gheorghe si retur in aceeasi zi, cursa care acum nu mai este disponibila, din pacate. Tot nu ne-am lasat si am tras o fuga pana la Murighiol, ultima oprire dealtfel pe drumul catre Sf. Gheorghe, in speranta ca poate gasim acolo o salupa ceva sa ne duca. N-am gasit – dar eram deja in Delta.
Locul era atat de frumos, mai ales pentru nou venitii de noi pe acele maluri, iar cainii asa de satui de masina incat am zis ca fie ce-o fi, acolo ne oprim. Oricum alte optiuni nu am fi avut, nu avea sens sa ne intoarcem in Tulcea pana a doua zi. Asa ca am inchiriat o camera pe hotelul plutitor – oho, ce experienta :D – si restul zilei ne-am bucurat de o locatie plina de liniste si de farmec. Si cu foarte putini oameni. Spre seara ne-am despartit de amicii nostrii care s-au intors catre Bucuresti iar noi ne-am bucurat de unul dintre cele mai frumoase apusuri.
Pentru restul istoriei insa promit sa revin curand, intr-una din viitoarele parti – deja observ ca m-am intins cu povestitul ;)
Postat în:ca-n viata, de pe drum Tagged: Blackie, blog de turism, Bono, calatorie, canale Delta Dunarii, Delta Dunarii, destinatii de calatorie, fotografii Delta Dunarii, hotel plutitor, Murighiol, prima excursie, Sf Gheorghe, Sfantul Gheorghe, trasee turism, turism
